BSS nu a murit .. BSS se transforma

da dragilor (oricare ati fi cei care cititi aceste randuri)
a mai trecut o editie de bss.. bss care trebuie sa o admitem de acum - este un trademark egea bucharest ;)
e timpul de evaluari, de retrospective, de nostalgie
de ce nostalgie? pai nostalgie dupa primu bss.. si acum nu voi incepe o comparatie, doar o sa imi aduc aminte de primul bss and u do the math afterwards, ok?
ce as putea sa spun despre copilul nostru scump si drag?
s-a nascut la mate (pt cei profani bistroul/bufet/whatever de la subsolul facultatii de matematica din universitatea bucuresti) intr-o zi... nici nu as mai putea spune exact ce zi, pt ca toate erau la fel.. in fiecare zi la mate, la cafea/ceai, o tigara zece si o vorba despre egea
familia retarda (aka tata laura, mama vlad si gemenele laura si liana) se gandeau la multe lucruri inovatoare si de efect pt noua lor pasiune.. :egea:.. si combinat si cu pasiunea (si obligatia unora) pt delta dunarii, mai precis pt sfantu gheorghe, si cu afectul purtat unor cadre didactice (da, tata vespre) s-a nascut idea... black sea seminar... in sfantu gheorghe... la statiunea de cercetari marine a lu vespre (cum ii ziceam noi)
zis si facut! am si inceput conceptele din acel moment si de atunci inainte respiram, mancam, fumam, dormeam bss
ce timpuri! cata ardoare! cata pasiune! era "jucaria" noastra cea noua, copilul nostru de abia nascut... si vroiam cu tot dinadinsu sa`i oferim tot ce este mai bun
bineinteles, cu intarzierea caracteristica, anunturile pe siteul egea au inceput pe la sfarsitul lui mai.. intai am testat apele, sa vedem dak merita sa facem asa un pas, sa vedem cam ce zice lumea... si chiar dak au fost relativ putine comentarii de genu.. "vai ce frumos.. sper sa pot veni" (clisee egea) noi eram mai in priza ca niciodata
dupa mai multe decalari (din cauza necunoasterii rutelor pasagerului minunat tulcea - sf gheo) s-a stabilit si o data finala.. 5 - 11 august... aveam si un site.. aveam si un program.. cica... stabilisem la statiune cu oamenii pe acolo.. sprijinul 100% vespremeanu.. ce mai.. eram tari
bineinteles ca toate nu au decurs asa cum stabilisem...
1. din cele 15 locuri pe care le anuntasem pt seminar initial.. doar 9 au fost ocupate.. deci da.. am avut doar 9 participanti.. lucru care de fapt s-a dovedit a fi benefic intr-un final.. in primul rand din pct de vedere al cazarii in cadrul statiunii (unde nu incapeau 15 persoane +noi+ cine mai era acolo)
2. multa vreme pana sa stim ca putem 100% sigur sa fim cazati la statiunea de cercetari am cautat alte cazari prin sfantu.. mai ales la camping la delfin... si NU ne-am fi permis financiar asta
3. cu pasageru tot nu stiam noi prea bine cum sta treaba
4. programul a fost ... spontan
ce mai.. era haos :D
dar sa o luam sistematic: tot haosul a inceput inca din prima zi.. cu doua zile inainte de prima zi a seminarului o parte din echipa deja plecase inspre... laura tata, liana si radu.. sa testeze apele
restu.. adik vlad si laura veneau in ziua cu pricina.. la fel ca si restu de participanti.. ma rog.. toti in afara de floor din amsterdam care era pe undeva prin ukraina si ne trimite un mail ca nu mai poa sa vina ca a racit, bla bla (in decursul timpului am aflat de fapt realul motiv.. era cumplat cu presedinta de la egea kiev...)
asa... vlad in tren inspre tulcea, laura la fel (s-au intalnit in acelasi tren half way p la medgidia) si participanti trebuiau sa ia un bus inspre tulcea care sa ajunga cam cu 2 ore intintea pasagerului... ASA ERA IN PLAN... numai ca deh.. ceasu rau pisica neagra, au ratat busu din bucuresti pt ca era prea plin... si veneau cu urmatorul... care ajungea in pp in tulcea la 13.20... pasageru pleca la 13.30...
nu vreti sa stiti ce morcovi, iepuri si vanatori erau la cururile noastre... dar cum povestea are un happy end, au reusit sa ajunga in timp si sa ne imbarcam cu cateva minute (2, 3?) inainte sa plece singurul pasager inspre sf (urmatoru era in 2 zile)
pe vas obositi, mai cu poze, mai cu delectari de povesti de la vlad si ionut.. intr-un final am ajuns
boy! were we ever so glad... ii aveam (aproape) pe toti acolo... puteam sa il numim un prim succes